prezúmţie


prezúmţie
s. f. (sil. -ţi-e), art. prezúmţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. prezúmţiei; (presupuneri) pl. prezúmţii, art. prezúmţiile (sil. -ţi-i-)

Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.

Look at other dictionaries:

  • prezumţie — PREZÚMŢIE, prezumţii, s.f. (livr.) 1. Părere întemeiată pe aparenţe, pe ipoteze, pe deducţii; presupunere, supoziţie. ♦ Recunoaştere a unui fapt ca autentic din punct de vedere juridic, până la proba contrară. 2. Părere exagerat de bună despre… …   Dicționar Român

  • conjectură — CONJECTÚRĂ, conjecturi, s.f. Părere bazată pe ipoteze sau pe presupuneri; prezumţie, supoziţie. – Din fr. conjecture, lat. conjectura. Trimis de Joseph, 23.05.2004. Sursa: DEX 98  CONJECTÚRĂ s. v. ipoteză, presupunere, prezumţie, supoziţie.… …   Dicționar Român

  • ipoteză — IPOTÉZĂ, ipoteze, s.f. Presupunere, enunţată pe baza unor fapte cunoscute, cu privire la anumite (legături între) fenomene care nu pot fi observate direct sau cu privire la esenţa fenomenelor, la cauza sau la mecanismul intern care le produce;… …   Dicționar Român

  • presupunere — PRESUPÚNERE, presupuneri, s.f. Faptul de a presupune; ceea ce este admis în mod prealabil drept posibil, real, adevărat; supoziţie, ipoteză, presupus, presupoziţie. – v. presupune. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98  PRESUPÚNERE s. 1.… …   Dicționar Român

  • obrăznicie — OBRĂZNICÍE, obrăznicii, s.f. Atitudine, purtare, vorbă obraznică; necuviinţă, insolenţă, impertinenţă; (cu sens atenuat) neascultare, neastâmpăr. – Obraznic + suf. ie. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Obrăznicie ≠ bună cuviinţă… …   Dicționar Român

  • presupus — PRESUPÚS1, presupusuri, s.n. (pop. şi fam.) Presupunere. – v. presupune. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98  PRESUPÚS2, Ă, presupuşi, se, adj. Prezumtiv. – v. presupune. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • prezumpţie — PREZÚMPŢIE s.f. v. prezumţie. Trimis de LauraGellner, 17.03.2009. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • prezumţios — PREZUMŢIÓS, OÁSĂ, prezumţioşi, oase, adj. (livr.) Care are o încredere exagerată în calităţile, în forţele proprii (şi dispreţuieşte ajutorul şi experienţa altora); încrezut, înfumurat. [pr.: ţi os] – Din fr. présomptueux, lat. praesumptuosus… …   Dicționar Român

  • prezumţiozitate — PREZUMŢIOZITÁTE s.f. (livr.) Înfumurare, aroganţă. [pr.: ţi o ] – Prezumţios + suf. itate. Trimis de oprocopiuc, 13.04.2004. Sursa: DEX 98  prezumţiozitáte s. f. (sil. ţi o ), g. d. art. prezumţiozităţii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • prezumţiune — PREZUMŢIÚNE s.f. v. prezumţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român